Edițiile anterioare 2016 – 2026

”[…]Victor Ioan Frunză a întocmit propriul său scenariu dramatic, a rescris practic piesa, a concentrat-o, dar, si mai important, a contemporaneizat-o. […] Totul se petrece în lumea de azi şi totul ia forma nu a unei poveşti dintr-o mahala, ci a unei poveşti de cartier.

„REASONS TO BE PRETTY e un spectacol despre oameni normali cu drame absolut normale, care sunt condamnați să trăiască într-o cultură a extra-ordinarului, cultură în care standardele de frumusețe se referă doar la aspectul fizic. Dramele celor patru personaje devin adeseori ridicole sau absurde pentru că nimeni nu s-ar fi gândit cât de mult contează astăzi felul în care ne percep ceilalți.

Sărumânadecâtmăplimbam e un text contemporan scris de ploieșteanca Mihaela Mihai și pus în scenă la Teatrul Artemotion din Oradea cu sprijinul Fundației col. Ioan Baciu. Premiera a avut loc în 16 octombrie la Oradea și îi are ca protagoniști pe actorii Sebastian Lupu și Mirela Lupu.

ŞşşŞşT!!! Doar o şşşupercomedie în care partenerul de scenă e publicul. Un spectacol care ”mătură credințele despre teatrul știut de până acum de noi și deschide o nouă ușă către teatrul semi-mut. Publicul și actorul lucrează împreună îmbinându-se ca două picături de rouă, astfel singurele sunete care se aud sunt râsetele spectatorilor și aplauzele lor.

Svejk – Spectacolul are la bază dramatizarea realizată de regizorul Alexandru Dabija, inspirată de cartea scrisă de Jaroslav Hašek – Peripețiile bravului soldat Svejk (traducerea Jean Grosu). Este considerată una dintre cele cele mai memorabile și reușite scrieri satirice din literatura mondială, fiind pe lângă un inteligent și convingător manifest anti-război, și unul din cele mai amuzante romane scrise vreodată.

”Trei actori (Corina Cernea, Sorin Ionescu, Georgia Căprărin), un text excelent adaptat după un dramaturg rus şi o regie inspirată a Denisei Vlad […] Spectacolul-comedie porneşte de la un act de shopping extrem, pasiunea unei amante tinere pentru soţul alteia merge până acolo încât soţia primeşte o ofertă financiară pentru eliberarea prizonierului în căsnicie.

În piesa PRAH subiectul este simplu: soţul (capul familiei care se zbate să supravieţuiască din punct de vedere financiar) câştigă, la Loto, lozul cel mare. Fericita întâmplare devine, treptat, ,,o pacoste’’, prin feluritele presupuneri, cu valenţe negative, ale soţiei.

,,Fiind născut în Arad, de multe ori m-am întrebat oare cine locuia în clădirile pe care azi scrie ,,monument istoric” sau ce fel de magazine erau acum 100 de ani în locul farmaciilor și casinourilor care există azi pe bulevard și ce făceau oamenii într-o seară de sâmbătă?

„Migraaaaanţi sau Prea suntem mulţi pe nenorocita asta de barcă”, de Matei Vişniec, regia artistică Ovidiu Caiţa, scenografia Oana Cernea, prezintă un subiect fierbinte al Europei de astăzi, confruntată cu valul de migrabţi din Orient, care asaltează continentul de pe mare. Spectacolul este conceput dintr-o succesiune de scene, care prezintă întâmplări petrecute pe traseul urmat de migranţi, de pe ambarcaţiunea care îi transportă peste mare, cu grupul de călăuze cinice, care îi tratează ca pe o marfă, dar, îşi prezintă bunele intenţii, dându-le migranţilor instrucţiuni de comportament pe mare, apoi, în Europa.

Lui Slava îi moare soţia, Renata. După o vreme, el găseşte e-mailurile soţiei sale, din care reiese că, ani de-a lungul, Renata îl înşelase, paternitatea lui fiind, astfel, anulată. Oricât l-ar durea, el înţelege că nu are niciun drept s-o învinovăţească pe Renata, fiindcă şi el, de aproximativ patru ani, are o amantă. Tot gândindu-se la natura minciunii, Slava hotărăşte să nu mai mintă, să spună doar adevărul. Iar această hotărâre îi aduce noi suferinţe: el devine caraghios şi incomod pentru restul lumii.

Fetița soldat este o poveste pentru toate vârstele și toate timpurile, purtând cu ea parfumul copilăriei dintotdeauna. Lumea văzută prin ochii unei fetițe de 9 ani este plină de candoare și imprevizibilă ca o joacă serioasă de-a viața și moartea. Spectacolul se compune ca un puzzle copilăresc din amintirile despre Bunica, personajul central al acestui Cosmos, stăpâna jocurilor și deținătoarea tuturor micilor și marilor întrebări din univers. Bunica este copilăria, este lumea, este viața. De aceea ea nu are voie să dispară, iar micuța Ami se hotărăște să își salveze bunica de la moarte, antrenând în apărarea ei o întreagă armată de soldăței…

„FAT PIG” de Neil LaBute, este o comedie amară despre subiecte inconfortabile, despre cât curaj avem să fim noi înșine, despre lașitatea în fața unei societăți crude care, aparent, tinde spre perfecțiune dar în realitate pune foarte multă presiune asupra noastră. Această perfecțiune ajunge să o simulăm afișând FORME stabilite de societate ca fiind imaginea perfecțiunii, dar care ajunge doar la formă pentru că fondul se pierde în această uniformizare. „Fat Pig” este povestea unui tânăr corporatist care se îndrăgostește de o simpatică bibliotecară supraponderală, doar că prietenii și colegii de la firmă reacționează puternic la aflarea veștii despre relația „nepotrivită” a tânărului.

Nu mă aștept ca cineva să mai vină azi la teatru doar ca să vadă două ore din agonia unui actor decrepit, într-un teatru mutilat, aflat la capătul unei lumi în agonie. Cred că suntem în fața unui text despre descompunere și destrămare, frici organice și esențiale ale fiecăruia dintre noi. Și despre asta am încercat să vorbim, fiecare în felul în care am avut curajul să ne descoperim. Sigur că, în același timp, spectacolul pune în discuție sensul artei, al teatrului, în perioade incerte pentru societate. Punem întrebări despre statutul artistului și relația lui cu lumea. Dar nu acesta este scopul principal al demersului nostru.