Leit-motivul piesei este dragostea, așa cum o văd, o simt și o trăiesc protagoniștii cărora autorul nu simte nevoia să le dea nume comune. Ei trăiesc, fiecare în parte, iubirea în perspectiva culorilor ale căror indicative le-au devenit nume proprii. Singura referință concretă la titlul piesei se face în momentul în care, în monologul unei femei luăm cunoștință de legenda acestui monstru al nisipurilor. Metafora arabă a monstrului nisipurilor te duce cu gândul la fluturele care este atras de lumina lămpii și sfârșește arzându-și aripile, în vârtejul de culori și sentimente al iubirii. Iubirea….poate să doară, să ardă, să te transforme….