20 SEPTEMBRIE, ora 19:00, Sala Mare
Durata spectacolului: 130 min.
Limita de vârstă: 14+
Teatrul Excelsior București

de Franz Kafka
traducere colectivă

regie și adaptare: Yuri Kordonsky
scenografi: Oana Micu
lighting design: Cristian Șimon, Victor Pâslari
sound design: Andrei Doboș
asistenți regie: Vasea Blohat, Șerban Suciu
asistent scenografie: Miruna Rădulescu

Distribuție:
Gregor: Marius Turdeanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Dan Pughineanu, Mircea Alexandru Băluță
Grete: Oana Predescu
Mama: Mihaela Trofimov
Tatăl: Bogdan Nechifor
Servitoarea: Dana Marineci
Administratorul-șef: Mihai Mitrea
Primul chiriaș: Dan Clucinschi
Al doilea chiriaș: Dragoș Spahiu
Al treilea chiriaș: Ovidiu Ușvat

O producție despre fragilitate, transformare și puterea de a privi în ochi ceea ce ne înspăimântă. Un spectacol despre noi toți.

„Nuvela celebră a lui Kafka, Metamorfoza, te lovește ca o palmă peste față. Un bărbat se trezește transformat într-o insectă. Mai exact, într-o larvă de Chrysopa perla, o insectă din familia Chrysopidae și subfamilia Chrysopinae. Fără explicație. Fără scăpare. Brutal. Absurd. Gregor Samsa, fiu exemplar și comis-voiajor de încredere, devine peste noapte un corp de neatins. Familia lui, speriată la început, îl șterge treptat, în tăcere, din propria viață, în timp ce, dincolo de fereastră, lumea își vede de drum, nepăsătoare. La fel ca noi, în fiecare dimineață, Gregor se trezește într-o lume în care podelele se clatină, pereții se sfărâmă, ușile nu se mai deschid, iar tăcerea se întinde ca o boală. Și rămâne prins, ca și noi, între cine credea că este și cine se teme că a devenit. Versiunea noastră a Metamorfozei nu e despre o insectă, ci despre fiecare dintre noi. Despre cum frumusețea și cruzimea, dragostea și dezgustul, ruptura și armonia pot trăi împreună în orice familie, în orice casă, în orice lume. Kafka lasă această rană deschisă. Noi o păstrăm la fel. Un bărbat se trezește transformat într-o insectă, o larvă de Chrysopa perla. Lumea nu observă: e frântă, indiferentă, ternă. Și totuși, undeva, ascunsă în toate astea, se naște o frumusețe fragilă. Pentru că nicio metamorfoză nu e completă până nu-și întregește ciclul. Metamorfoza lui Kafka nu e o metaforă. E o oglindă. Așa cum spunea Nabokov: fiecare om are aripi – dacă ar ști doar cum să le deschidă…” – Yuri Kordonsky